Fascinantă este istoria acestei așezări din mijlocul Olteniei, de la primele semne ale activității umane, până în zilele noastre. Aici evoluția n-a avut niciodată linearitate, n-a urmat o anume progresie, ci s-a frânt adesea cu căderi zguduitoare sau cu zvâcniri de fulgere, după cum au fost vremurile de învolburate sau de liniștite.
Pe locul Craiovei, la Pelendava dacică, pare a se fi oprit câteva zile împăratul Traian, în drumul său spre inima de piatră a regatului lui Decebal, cetatea Sarmisegetuzei, și tot aici, după cum spunea legenda, a existat un oraș de marmură neasemuit de frumos, pierdut în adâncurile Lacului Craiovița.
Istoricii afirmă că Rovinele unde Mircea cel Bătrân învinge pe cel mai mare cuceritor al acelor vremuri, Baiazid Trăsnetul, se aflau la marginile orașului, și că pentru apărarea acestora a fost ales locul bătăliei. Totodată, Marea Bănie era a doua cancelarie a Țării Românești, preluând multe dintre atributele domniei pentru Valahia Mică și aici, la Craiova, s-a zămislit visul lui Mihai Viteazul pentru înfăptuirea Unirii de la 1600. Calitățile de revoluționar și strateg ale lui Tudor Vladimirescu, își au obârșiile în anii petrecuti la Craiova, guvernul revoluționar pașoptist constituit la Islaz îndreptându-se mai întâi spre inima Olteniei, spre a-și consolida forțele, apoi spre capitala țării, iar Hora Unirii imortalizată de penelul lui Theodor Aman s-a jucat pentru prima dată în fața Școlii Centrale Craiovene.
Una dintre primele publicații ale țării, revista Mozaicul, a văzut lumina tiparului la Craiova în 1837, iar Constantin Brâncuși mărturisea că aici „s-a născut pentru a doua orară”, acesta fiind locul de unde a pornit cu adevărat spre lume, creatorul Păsării Măiastre.
Craiova a cunoscut bogăția și puterea, dar și sărăcia și mizeria, ridicările spectaculoase, fascinante, dar și nenorocirile incendiilor, ciumei și cutremurelor. După eliberare, orașul și-a descătușat nebănuite energii, nedezmițind – dar așezând pe alte planuri și cu alte rosturi – tradiția sa revoluționară, încât a devenit o puternică citadelă a construcției socialiste românești, cu un loc de primă importanță în viața economico-socială a României contemporane.
În raport cu dezvoltarea sa, cu rolul pe care l-a avut în toate timpurile pentru istoria țării, despre Craiova s-a scris puțin. Câteva cărți în decurs de un veac – de la Originile Craiovei ale lui B.P. Hașdeu, 1878, până la Istoria Craiovei, 1977 – nu sunt nici pe departe suficiente pentru a oferii craiovenilor sau vizitatorilor orașului datele necesare pentru a înțelege zbuciumata istorie a acestei așezări, fundamentul solid, adânc împlântat în timp și în spațiu pe care se sprijină dezvoltarea din zilele noastre. Putem prin urmare să încercăm a străbate labirinturile timpului, oprindu-ne din loc în loc cu atenția cuvenită asupra oamenilor, faptelor, evenimentelor, împrejurărilor care s-au constituit în momente de răscruce ale devenirii orașului, cu speranța de a le oferi călătorilor experiențe în măsură să-i captiveze, redescoperind împreună trăirile, poveștile, legendele și oamenii pe care, cu dragoste de neam îi vom numi Memoria Băniei. Vă așteptăm așadar să vizităm împreună orașul, fără niciun cost suplimentar, sperând să facem cu atât mai plăcută șederea dumneavoastră.
Cu drag și zâmbete,
Familia Camera de la Bunici